Bun venit pe blogul meu ! Aveti grija, pericol de plictiseala!
ATENTIE!!! Daca aveti altceva de facut va rog nu irositi vremea citind ce postez eu aici ca după aceea să vă daţi seama că tot ce e scris nu vă ajută la nimic şi să-mi reproşaţi că v-am mâncat din timp :P Mulţumesc pentru înţelegere !
luni, 19 noiembrie 2007
Evoluţia în... muzică
Muzica a apărut cu mult înaintea apariţiei unora dintre cele mai elementare lucruri sau a lumii civilizate. Oamenii preistorici obişnuiau să lovească ritmic două pietre pentru a invoca venirea ploii.
Muzica a început să se dezvolte exponenţial o dată cu apariţia muzicii vocale. Acum câteva sute de ani în urmă au apărut cântări religioase (psalmi, liturghii etc.). O dată cu apariţia umanismului, a anti-umanismului şi a anti-clericalismului a apărut şi aşa-zisa muzică malefică care pe parcursul anilor a evoluat fiind acum confundată cu un anumit gen de muzică rock, mai exact metal. Aparut in anii '70 a avut un mare succes atat in Statele Unite cât şi in Europa, începând cu 1980 distingându-se mai multe subgenuri cum ar fi trash metal, folk metal, gothic metal, progressive metal etc.
Genul care a creat într-adevăr furori şi controverse în muzica de până atunci sau în reilgie, care a dezgustat dar, de asemenea, a încântat este trash metal-ul sau trash-ul. Caracterizat ca fiind o scursură muzicală (trash=gunoi), a apărut în 1980 in SUA. Trash Metal-ul a fost inventat în esenţă de trupele inovatoare ca Metallica, Megadeth,Slayer şi Anthrax - "cei 4 Gigantzi" ai erei. Popularitatea noului stil a determinat apariţia a numeroase trupe fiind foarte bine recepţionat de publicul german, cu precădere scandinav. Thrash Metal se bazeaza pe un stil cu riff-uri rapide si ciupite,dure si ce era in zilele acelea cea mai rapida masinarie de tobe. Vocea este deobicei dura, un fel de strigat, desi unele trupe folosesc voci melodice.
Thrash Metal a decazut in popularitate cand Death Metal-ul şi Black Metal-ul au apărut pe scenă la mijlocul anilor `80 şi păreau ceva mai greoi şi interesant.
Black metal-ul:
Există două perspective asupra acestui gen muzical. Una are în vedere black metal-ul ca o formă foarte specifică de muzică şi care trebuie să abordeze un anumit stil pentru a face parte din acest gen. Cealaltă consideră că versurile şi ideologia filozofică/politică/religioasă a muzicii au o mai mare importanţă în definirea genului decât "stilul".
Principalii fondatori ai black metal-ului sunt consideraţi Venom (care erau o trupă de thrash metal, însă au definit conceptual genul prin lansarea albumului Black Metal în 1982), Bathory, Hellhammer, şi Mayhem. Primele albume care sunau a ceea ce este astăzi considerat black metal au fost înregistrările Bathory în anul 1985.
Black metal a evoluat în forma actuală (cunoscută ca al doilea val black metal, care este mult mai puternic ancorat în teoria muzicală clasică) sub influenţa trupelor norvegiene ca Darkthrone, Enslaved, Burzum, Mayhem, Immortal, şi Emperor, care au început în stilul clasic, primar, introducând apoi anumite elemente din metalul original şi muzica clasică, astfel popularizând tot mai mult genul în rândul unei audienţe underground în continuă creştere. Influenţa acestora se remarcă cel mai bine la nivelul imaginii satanice sau păgâne şi al versurilor anticreştine sau cu tentă ocultă.
Mai jos sunt exemplificate cateva din trăsăturile specifice genului Black Metal:
Versuri care au de obicei teme oculte, satanice, păgâne, sau care denigreaza crestinismul ca religie.
Sunetul chitarei este fie subţire, fie gros, atingând rar zona medie.
Producţie intenţionat de slabă calitate, ca o reacţie la comercialitatea muzicii mainstream sau alteori ca o reflexie atmosferică a stării de spirit. Acest efect se obţine tăind frecvenţele înalte sau joase, lăsându-le doar pe cele medii. Foarte puţini dintre pionierii black metal mai fac acest lucru, deoarece slaba calitate a primelor albume era cauzată în mare parte de bugetul restrâns.
Tobe rapide, agresive. Câteodată rolul lor este minimalizat, încetinirea acestora contribuind la obţinerea unui sunet uscat, pustiu, de efect în special în ceea ce priveşte atmosfera muzicală.
Folosirea ocazională a claviaturii electronice şi a harpei, viorii, orgii sau ansamblurilor corale, care conferă muzicii o senzaţie orchestrală. Formaţiile care folosesc aceste tehnici sunt etichetate de regulă ca aparţinând de black metal melodic.
Voce înaltă, distorsionată, ţipând sumbru. Se foloseşte uneori şi vocea groasă, joasă, specifică stilului death metal.
Percuţie precisă.
Atmosferă rece, întunecată, melancolică sau tulbure.
Muzica a început să se dezvolte exponenţial o dată cu apariţia muzicii vocale. Acum câteva sute de ani în urmă au apărut cântări religioase (psalmi, liturghii etc.). O dată cu apariţia umanismului, a anti-umanismului şi a anti-clericalismului a apărut şi aşa-zisa muzică malefică care pe parcursul anilor a evoluat fiind acum confundată cu un anumit gen de muzică rock, mai exact metal. Aparut in anii '70 a avut un mare succes atat in Statele Unite cât şi in Europa, începând cu 1980 distingându-se mai multe subgenuri cum ar fi trash metal, folk metal, gothic metal, progressive metal etc.
Genul care a creat într-adevăr furori şi controverse în muzica de până atunci sau în reilgie, care a dezgustat dar, de asemenea, a încântat este trash metal-ul sau trash-ul. Caracterizat ca fiind o scursură muzicală (trash=gunoi), a apărut în 1980 in SUA. Trash Metal-ul a fost inventat în esenţă de trupele inovatoare ca Metallica, Megadeth,Slayer şi Anthrax - "cei 4 Gigantzi" ai erei. Popularitatea noului stil a determinat apariţia a numeroase trupe fiind foarte bine recepţionat de publicul german, cu precădere scandinav. Thrash Metal se bazeaza pe un stil cu riff-uri rapide si ciupite,dure si ce era in zilele acelea cea mai rapida masinarie de tobe. Vocea este deobicei dura, un fel de strigat, desi unele trupe folosesc voci melodice.
Thrash Metal a decazut in popularitate cand Death Metal-ul şi Black Metal-ul au apărut pe scenă la mijlocul anilor `80 şi păreau ceva mai greoi şi interesant.
Black metal-ul:
Există două perspective asupra acestui gen muzical. Una are în vedere black metal-ul ca o formă foarte specifică de muzică şi care trebuie să abordeze un anumit stil pentru a face parte din acest gen. Cealaltă consideră că versurile şi ideologia filozofică/politică/religioasă a muzicii au o mai mare importanţă în definirea genului decât "stilul".
Principalii fondatori ai black metal-ului sunt consideraţi Venom (care erau o trupă de thrash metal, însă au definit conceptual genul prin lansarea albumului Black Metal în 1982), Bathory, Hellhammer, şi Mayhem. Primele albume care sunau a ceea ce este astăzi considerat black metal au fost înregistrările Bathory în anul 1985.
Black metal a evoluat în forma actuală (cunoscută ca al doilea val black metal, care este mult mai puternic ancorat în teoria muzicală clasică) sub influenţa trupelor norvegiene ca Darkthrone, Enslaved, Burzum, Mayhem, Immortal, şi Emperor, care au început în stilul clasic, primar, introducând apoi anumite elemente din metalul original şi muzica clasică, astfel popularizând tot mai mult genul în rândul unei audienţe underground în continuă creştere. Influenţa acestora se remarcă cel mai bine la nivelul imaginii satanice sau păgâne şi al versurilor anticreştine sau cu tentă ocultă.
Mai jos sunt exemplificate cateva din trăsăturile specifice genului Black Metal:
Versuri care au de obicei teme oculte, satanice, păgâne, sau care denigreaza crestinismul ca religie.
Sunetul chitarei este fie subţire, fie gros, atingând rar zona medie.
Producţie intenţionat de slabă calitate, ca o reacţie la comercialitatea muzicii mainstream sau alteori ca o reflexie atmosferică a stării de spirit. Acest efect se obţine tăind frecvenţele înalte sau joase, lăsându-le doar pe cele medii. Foarte puţini dintre pionierii black metal mai fac acest lucru, deoarece slaba calitate a primelor albume era cauzată în mare parte de bugetul restrâns.
Tobe rapide, agresive. Câteodată rolul lor este minimalizat, încetinirea acestora contribuind la obţinerea unui sunet uscat, pustiu, de efect în special în ceea ce priveşte atmosfera muzicală.
Folosirea ocazională a claviaturii electronice şi a harpei, viorii, orgii sau ansamblurilor corale, care conferă muzicii o senzaţie orchestrală. Formaţiile care folosesc aceste tehnici sunt etichetate de regulă ca aparţinând de black metal melodic.
Voce înaltă, distorsionată, ţipând sumbru. Se foloseşte uneori şi vocea groasă, joasă, specifică stilului death metal.
Percuţie precisă.
Atmosferă rece, întunecată, melancolică sau tulbure.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)